Invazia impostorilor

Am si eu frustrarile mele. Cum, probabil, cu totii le avem (pe ale noastre).

Noi sau acumulate, atenuabile sau incontrolabile, mari
sau mici – frustrarile mele lovesc erodand bruma de incredere in sine.

N aveti idee cat de frustrat am fost cand vedeam, pe
terenul de fotbal, prietenii mei mai usori in greutate zburdand “pe
contraatac”. Sau cand, in liceu fiind, asistam (cu invidia aferenta) la
sclipirile de inteligenta ale colegilor mai “iuti” in gandire.  

Am avut solutiile mele. Am
jucat in poarta sau la mijloc (la creatie) la fotbal. Am lucrat de 10 ori mai
multe probleme din culegeri. Si simt ca am rezolvat cat de cat, reducand
efectele nedorite.

Totusi, cea mai mare frustrare
am simtit-o in momentul in care mi am dat seama ca nu le pot stii pe toate.
Atunci cand am realizat ca nu pot fi specialist sau macar un bun cunoscator a
cat mai multor domenii. Riscul de a “zgaria” doar suprafata era asa mare
incat am fost pus in situatia (dureros-frustranta) de a alege:  Specializare intr-un domeniu (maxim 2) si
incepator in restul  sau incepator in
toate! M-a durut dar am invatat sa accept “incontrolabilul”.