Dinainte,  Ganduri

Și totuși…antenele

Fraților, a reînviat Cenaclu’! E sub un nume nou – “Și totuși…antena!”.
Cu tartorul la răcoare, ciracii s-au reprodus cum au putut, păstrând reteta brevetata în anii “luminoși”. Au deschis cu imnu’, lacrimand regulamentar, în picioare, cu mâinile împreunate la catarama curelei. 
Au vociferat și vituperat discursuri anti-agenturi (dixit ANAF). Au infierat cu mânie proletara dușmanii boborului (și, normal, a lu’ dom’ profesor). 
Au doinit, alături de menestreli populari, cum ca “nimeni nu e perfect”. Au fost alături de cei “năpăstuiți”, sfătuindu-i sa arunce cu “grijile și problemele” (kboom!!)
L-au venerat pe tatucu (tartor) prin lozinci racnite. Au îngenuncheat teatral, rugându-se pentru “pace și libertate”.
Ce mai, au reînviat – fara a avea, insa, circumstanţele atenuante de atunci – un spectacol megalomanic și, pe alocuri, grețos.
Și totuși, ceva a fost diferit: audiența. 
Caravanele paunesciene beneficiau (conjunctural, e adevărat) de prezența tinerilor (25-35 de ani). “Victoria” socialismului lăsase puține debușee. Orice posibila “supapa” de evadare din realitatea cretina era folosita la maximum în ciuda imperfecțiunilor ei (multe) și a kitsch -ului patriotard flagrant. 
“Și totuși…antena!” – spectacolul de ieri – s a bucurat doar de prezența unor contemporani de ai tatucului original si raposat al Cenaclului  (Dumnezeu să-l și să-i ierte), probabil de aceeași vârstă cu el și (foarte) probabil admiratori ferventi ai vremilor când Piata Constituției era un mare șantier sub oblăduirea celui mai “iubit” fiu al tarii. 
Tinerii erau în alta parte. Unii erau în complete de judecata, pronuntand sentințe și dând lovitura după lovitura camarilei netrebnice din care face parte și domnul cu o singura lentila la ochelari (Ave! Doamna Judecător Camelia Bogdan). Alții scriau de zor, condamnand frenetic toată această mascarada. Alții pur și simplu își continuau munca de zi cu zi (la fel, insa, de revoltați – sunt convins) pentru a plăti, printre altele, taxe unui stat de care (se pare) ca numai cine nu vrea, nu-și bate joc. s.a.m.d.
Pentru toți acești tineri (și nu numai) pot spune doar atât : Respect! 
Suita de saltimbanci ieftini – de pe scena din Constituției si de pe scena politică – e pe cale sa piardă lupta cu generația tânără. Și ei știu asta. De aici și lanțul de “vodeviluri” lacrimogene iscate pe mai toate mediile (din online și din offline).
Cred, insa, ca nu mai au scăpare. Iar telenovela antenelor nu face decât sa mi confirme acest lucru.