Manifestul unei sanse!

E momentul acela din (fiecare) an: tricolorul la loc de cinste, declaratii infoiate, lacrimi si emotii, strigate si chemari revolutionare. Suntem gata sa izbucnim, manati doar de scanteia Zilei Nationale.

Azi totul se poate, maine e prea tarziu. Azi TREBUIE sa facem ceva, maine nu mai avem cum. Azi avem a ne mandri cu realizari, maine ele vor fi acoperite de neimpliniri. Azi putem fi uniti, maine suntem iarasi anti-sociali. Azi…DA, maine..(aproape sigur) NU. De ce?

Nu voi mai incerca un raspuns. Fiind o zi cu “La Multi Ani” (a noastra, a romanilor) – voi pastra un obicei si imi voi pune o dorinta (sufland, apoi, in lumanarile unui tort imaginar).

Imi doresc sa-l simt iarasi aproape pe seamanul  meu. Imi doresc sa ne (re-)unim spiritual si sa (ne) schimbam moral(a). Sa nu mai asteptam o zi de decembrie, o “declaratie pe propria raspundere”..Sa nu mai asteptam declicul izbavitor pentru ceea ce ar trebui sa vina natural.

Imi doresc sa (re-)gasim puntile intre semeni, sa reconstruim POD-ul intre ceea ce suntem si ceea ce ar trebui sa fim, intre cei “de aici” si cei “de-afara”, intre generatia “de sacrificiu” si generatia “altfel”, intre eu, tu, el, ea, noi, voi si ei.

Imi doresc sa ne regasim Profesionalismul – Demnitatea – Onoarea.
E sansa noastra si eu voi profita de ea. Voi lupta pentru acest POD – un grup de initiativa pentru a ne (re-)apropia si (re-)conecta cu semenii nostri.
Si, indraznesc sa sper, ca nu singur. Ci cu voi toti alaturi de mine!

La Multi Ani Romania!