Amnistiat de Aisbachet (Scrisoarea 1)

Draga mea fetita,

E prima mea scrisoare catre tine. Vine mai repede decat ma asteptam. Nu o scriu (doar) pentru tine ci pentru amandoi! Sper sa putem schimba ceva impreuna – eu incepand de acum (alaturi de mama ta), tu peste cativa ani (nu multi).

Fata mea, probabil, ai auzit si tu cum un personaj (asemanator papusii Mickey Mouse cu care tu te joci), ne-a sfatuit sa “investim in educatia copiilor”. Probabil ai ramas extrem de mirata – nu asta faceau parintii mei pana acum? Ba da, draga mea, mama ta si cu mine asta facem.
Insa personajul asta – indragostit de apelativul “FA” si de raspunsuri mistocare – face tot posibilul sa impiedica asta. Mama ta si cu mine reusim sa petrecem cu tine maxim 2 ore intr-o zi. Restul timpului muncim pentru ca la final de luna sa alimentam rezervorul de unde ne-educatul mentionat anterior si camarila/aparatul, care il inconjoara, sa se alimenteze.
Poate l-ai auzit si vazut (din pacate) de atatea ori pe tati (cand era cu tine in brate) cum dadea marunt din buze si se inrosea de draci. Asta pentru ca, pe langa faptul ca ne ia o gramada de bani, nici nu stie sa o faca. Stii bine cand tati a facut 5 drumuri ca sa ia indemnizatia ta. Sau cand, cu tine in brate, tati a numarat 14 functionare in 3 birouri, care se hlizeau si plimbau hartii. Iar noi ne plimbam intre 3 ghisee (aflate unul langa altul) pentru o hartie….
Sau mai stii, cand ai transpirat in scaunul tau din brrruum (masina) asteptand la coada sa ajungi sa te joci la nisip. Eram pe autostrada unde iarasi cartonatii astia din “frunte” nu au gasit o solutie sa incaseze taxa iar reprezentantii lor cu chipiu stateau in masina la aer conditionat facand misto de amarastenii care le platesc (de fapt) salariul.

Da, fata mea, noi ii platim pe astia. Te ia si pe tine rasul, asa-i? Nu numai ca ii platim, dar nici macar nu ii intrebam ce mama naibii fac cu banii astia. Ba dimpotriva, le dam voie sa i cheltuie dupa bunul plac. Incompetenti, cu un aparat birocratic pe masura lor, arunca aiurea cu banii. Si apoi, ca sa si acopere greselile lor, ca pe vremea povestilor cu Sultani (pe care ti le citesc mama si tata seara), dau cu amnistii in stanga si dreapta.

Ai furat – 10, 100, 10000 de milioane – oi fi avut si tu problemele tale. Important e de unde ai furat. Ai luat din galeata comuna pe care o alimenteaza astia (din ce in ce mai putini) prosti care muncesc? N-are nimic! Important pentru ei, tati, este sa nu le iei din galetile lor.

In timp ce mami si tati dorm cate 4-5 ore pe noapte si au probleme cu stomacul si dureri de cap zilnice, personajul asta, care se ingrasa vizibil, face turul televiziunilor si se dixtreaza prin tara, impartind masinile de parca i le-a cumparat tata-lui(socru). Stii, tati, cand am vazut amandoi copii aceia care, pentru a ajunge la scoala, mergeau multi km pe jos si aveau nevoie de transport? Eeeee, nu lor le-a dat. Ca ei nu voteaza. A dat “p-aci, p-aproape” la “Tiliorman”, unde e jupan nenea ala de se ocupa cu…furatu voturilor. Da, tati, este incredibil!

Stiu ca mirarea ta ar fi mare si, daca ai putea, ne-ai certa ca ii lasam. Dar, eu iti promit – atat cat pot, nu ii voi lasa. M-am saturat ca eu sa le dau taxe si ei sa mi dea aisbacheturi pe spinare (zilnic) (vorba prietenului nostru).
Nici mami si nici tati nu vor accepta ca impostorii sa ne mai conduca. Vom scrie, vom protesta, vom vota contra cartonatilor si ne vom educa atent copii sa nu accepte nici ei. Sa invete pe bune, sa penalizeze agramatii si incoerentii care habar n-au despre ce vorbesc.
Noi nu vom investi doar in educatia ta ci si in a noastra. Vom continua sa crestem alaturi de tine si sa fim din ce in ce mai buni – (si) in ceea ce facem. Si sunt convins ca vom reusi sa mutam personajele astea acolo unde le e locul – in desenele animate!

Pana la urmatoarea scrisoare, te imbratisez cu drag!