Aleluia…
Respectul meu pentru toti cei care au iesit, sunt deja sau vor iesi in strada. In sfarsit, se aude “vocea” civica. In sfarsit, dupa multi ani, incepem sa simtim ce inseamna democratia si ce instrumente are ea..
Din pacate, nu pot trece peste toate semnele pe care le-am ignorat pana sa ajungem in situatia de acum. Iata cateva (asa cum mi le amintesc eu, intr-o ordine aleatoare):
1. Ani de zile am fost fara reactie in fata “functionarului public” atotstapanitor si in fata birocratia cretine, folosita ca un paravan inatacabil. Marlanie, grosolanie, bataie de joc – toate au fost pe fata, fara oprelisti si, mai ales, fara niciun raspuns pe masura din partea noastra. Cum ar fi fost sa nu ii mai “finantam”? (vezi aici)
2. Ne-am bucurat de celebrele “arestari” televizate. Insa, de foarte putine ori, ne-am pus problema: “Daca procurorul stia (avea dosarul) de mai bine de x ani, de ce a asteptat pana acum?”. De ce (l)-a mai lasat atata timp in functie cu mainile pana la cot? De ce nu l-au agatat imediat ce l-au prins? Cui i-a servit “alegerea momentului”?
3. Ne-am entuziasmat la victoria contra lu’ ala micu (ponta). Mi-aduc aminte si acum ce suparat eram ca, fiind in deplasare in afara tarii, nu am reusit sa votez (cozi mari, locatii putine etc.). Foarte bine – a iesit. Continuarea, insa, a fost extrem de slaba – reactii de feisbuc, 5 propozitii scrasnite, “urmarire cu atentie” a derapajelor continue…si cam atat.
4. (Si tinand cont de punctul 3) – cu tot respectul, domnule Presedinte – dar va consider principalul vinovat de distrugerea unui partid istoric (sau macar de finalizarea distrugerii lui). Ati sugerat (impus?!?) alegerea unei minioane (sa nu zic “nimeni”) in fruntea partidului, fara prestanta si incapabila sa vada la 1 metru de propria persoana. Ati sacrificat o posibila forta politica doar doar pentru a nu pierde controlul si pentru a opri orice potential rival. Asa – partidul sobolanilor rosii a avut calea deschisa spre putere. Cred ca nici ei nu se asteptau…
5. Am ignorat cel mai important instrument democratic – votul. Pe motiv ca “nu am cu cine sa votez”, am absentat, lasand decizia la mana (printre altii) abonatilor la carciumi, doritorilor de butelii si colectionarilor de galeti. “Pai, ce era sa votam..?” – pai aici vine si ultimul punct:
6. Implicarea noastra a fost minima spre nula. Ne-am creat propria lume – “ei cu ale lor, noi cu ale noastre”. Am lasat pentru altii (“ceilalti”) politica, finante, viata civica etc. Daca ne “rupeam” atunci din timpul nostru asa cum facem acum, sunt convins ca ne era mult mai bine si (cel mai probabil) nu ajungeam aici. Evitam, astfel, situatiile ca singura “opozitie” notabila si “a treia forta politica” (8%?!?!) sa fie un partid care habar n-are pe ce “parte” e (stanga, dreapta….) si e gata sa se rupa la 1 luna jumatate de la alegeri. Evitam lipsa de optiuni.
Repet – respect pentru reactia civica din aceste zile. Vine, totusi, cam tarziu.
Insa, stau si ma intreb: in situatia putin probabila ca in zilele urmatoare regimul actual sa dispara (alegeri anticipate etc etc.), cati dintre noi vor face un pas in fata pentru a se implica?
Cati vor fi gata sa-si sacrifice, in continuare, timpul, planurile personale s.a.m.d. pentru binele nostru al tuturor?
