Azi este mainele pe care mi-l doream ieri

Din cand in cand, regulat, mai taiem o “linie” din pachetul de ani rezervat noua. “La Multi Ani”, “Sanatate…”, “Bucurii”, “Fericire” si multe alte urari – toate vin sa asezoneze un eveniment mai degraba implacabil decat aniversar. E un prilej sa vezi “AMR”-ul. Pana la ce? Pana la eliberare, ar zice unii. Pana la …simplul final, ar zice altii.
Pentru mine, verificarea AMR-ului se face azi.
Ce am lasat in urma? Regrete pentru ganduri din mintea de pe urma, amintiri de aur, saruturi sufocante, minciuni cusute cu ata alba si succese muncite sau, pur si simplu, norocoase.  Am adunat in bagaj dorinte nimicitoare, nervi “gastrici”, teluri de portelan si vise implinite si neimplinite. Cu fiecare ora/zi/luna/an, trag din ce in ce mai greu de acest bagaj cu lucruri dorite dar, mai ales, cu cele nedorite. Nu sunt inca batran (chiar daca uneori ma simt asa). Sunt doar “incarcat”. Si nu va bucurati! Cu totii suntem “incarcati” (mai mult sau mai putin).
Asa ca astazi – de ziua mea – imi pun o singura dorinta : “DESCARCARE”. Cu riscul de a mai pierde si elemente bune, prefer sa scap in fiecare zi/luna/an de bagajul inutil. Prejudecati, toleranta, rautati, tristeti, “ganduri rele” (cuim ar zice un cunoscut) – toate trebuie sa se piarda pe drum… Vreau ca atunci cand AMR-ul ajunge la 0 (oricand o ajunge el!), sa plec/ies/ma eliberez DOAR eu. Vreau sa calatoresc light, usor.
Mi-am pus dorinta asta cam tarziu? Nu stiu! Dar nu ma intereseaza. Important e ca am realizat ceea ce imi doream. Ca voi putea sa tin langa mine doar ceea ce conteaza si ce e important pentru mine. Azi este mainele pe care mi-l doream ieri. Si nu il voi mai rata!

LA MULTI ANI!