Bucuresteviti

In copilaria mea, stra-bunicii aveau o vorba pentru toti cei care nu aveau “radacini” in satul lor. Le spuneau “proveniti”! Chiar daca respectivii erau de ceva ani in sat, nu erau “de-ai locului”. Nu erau (macar) la a doua generatie, nu “crescusera din batrani” acolo.
Ii priveam extrem de curios spre fascinat pe toti cei stampilati cu acest apelativ. Asteptam, probabil, sa vad ceva diferit – iesit din comun. Voiam sa descopar acel “ceva” pe care noi cei cu radacini il avem iar la ei lipsea! Evident, nu am gasit nimic (spre – dezamagirea mea).Iata, insa, ca trei decade mai tarziu, am sansa sa rezolv enigma.
Bucurestiul e plin de (asa-numiti) “proveniti”. Oameni cu asteptari si sperante diferite, veniti din toate colturile tarii, ingroasa zi de zi masa locuitorilor “capitalisti”. Fortati de imprejurari sau atrasi de mirajul “metropolei”, majoritatea vin cu ganduri de mai bine sau – mai direct spus – de capatuiala. Lefurile sunt mai mari aici, posibilitatile mai multe. Distractiile sunt altfel in Bucuresti. Cluburile de fite, “centru; vechi”, barurile si bodegile etc. satisfac pana si cele mai exotice gusturi. Mai mult, pana si regulile par sa fie mai usor de “indoit”. Acasa daca arunci o hartie pe jos, risti sa te vada varul de-al doilea al mamei si…sa-ti crape obrazu de rusine. In capitala, nu mai e o problema. Ca doar toata lumea face asta. La o adica, in caz de nevoie, te poti pierde in aglomeratie, acoperindu-ti urma.
Mai conteaza ca, in cercul tau de prieteni de acasa, ii barfeai pe “miticii” aia din Bucuresti? Radeai de apucaturile lor ciudate si ironizai actiunile de tipul “Salvati Bucurestiul”? Ce o fi asa de salvat, ca oricum sunt toti corupti si nu fac nimic bine.
Acum, pe taramul ciudatilor, toti acesti fosti “detractori” fac la fel ca “miticii” sositi inainte lor. Si, la fel ca ei, se amagesc tot spunandu-si ca e doar o “masca”. Arunc hartia ca sa fiu acceptat de grup. Imi aprind un joint ca asa se poarta (doar de data asta…nu sunt un drogat). Vorbesc tare, deranjand, chiar daca la mine acasa (sat, comuna, oras in provincie) nu indrazneam nici sa ridic ochii din pamant. Aici sunt “la Bucuresti”, e voie!
Pe toti acesti…”consateni” (cum zice sotia mea) i-as numi “bucuresteviti”. Sunt “noii” bucuresteni proveniti, care s-au “vestejit” si au uitat conditia lor de oameni cu bun-simt. Sunt “bucurestevitii”!
Si nu e greu sa ne dam seama cu totul ce le lipseste sau ce e diferit. Sa rezolvam “enigma” copilariei mele.
“Bucurestevitii” sunt caracterizati prin  je m-en fiche-ism! Nu le (mai) pasa de tot ceea ce facea sens acasa – bun-simt, reguli de buna-cuviinta, omenie, umilinta etc. Pot “strica” fara probleme. Locul asta nu e al lor. Al lor (cel cu “radacini”) e ferit, nu e afectat.  De “asta” pot profita fara probleme pentru ca oricand – daca se distruge – se pot intoarce la “radacini”.  Si, uite asa, Bucurestiul, usor,usor, devine al nimanui si isi pierde si ultima farama de identitate.
Si toate asociatiile “de bine” – care vor sa salveze, sa pastreze, sa “gadile” Bucurestiul si sfarsesc doar cu poze pe “Facebuk”- ar trebui (cred eu) sa-si intoarca privirea spre oameni. Sa umble la “cauza” nu la “efect”. Sa-i determine pe bucuresteviti sa le pese. Altfel, vom mai avea doar o “carcasa” a Bucurestilor, fara zvac interior, fara pulsul atat de necesar!  Va fi doar un “loc provenit” intr-o tara din ce in ce mai stravezie!