Dinainte
-
Ficat la reanimare…
Liviule, Olguto, Caline, Victore – ce facurati ma? Poate ficatu’ vostru duce, ma, da’ al meu deja abia mai “respira”. Ia fiti atenti aicisa – Dimineata, ghiseu’ ANAF. Langa un mare afis (roll-up) cu “Parteneriatul ANAF – contribuabili”, statea un..om nu foarte prieten cu caldura. Astepta cuminte la ghiseu’ la care monitoru’ electronic afisa “Inchis”. “Nu e inchis – nu merge afisaju” zice un nene cu “Guard” pe piept. “E doamna” (continua el) “Da’e la tigara…”. Dupa vreo 15 minute de asteptat in fata ghiseului, omu’ nostru, transpirat in ultimu hal, se intreaba cu voce tare “Fumeaza tot pachetu..?” Cand – ce sa vezi – apare “Doamna“. Tinand delicat…
-
Aleluia…
Respectul meu pentru toti cei care au iesit, sunt deja sau vor iesi in strada. In sfarsit, se aude “vocea” civica. In sfarsit, dupa multi ani, incepem sa simtim ce inseamna democratia si ce instrumente are ea.. Din pacate, nu pot trece peste toate semnele pe care le-am ignorat pana sa ajungem in situatia de acum. Iata cateva (asa cum mi le amintesc eu, intr-o ordine aleatoare): 1. Ani de zile am fost fara reactie in fata “functionarului public” atotstapanitor si in fata birocratia cretine, folosita ca un paravan inatacabil. Marlanie, grosolanie, bataie de joc – toate au fost pe fata, fara oprelisti si, mai ales, fara niciun raspuns pe masura…
-
Seriously, mai baieti?
Il stim cu totii pe Donald Duck. Este ratoiul acela vesnic suparat, greu de inteles, care se exprima mai mult prin onomatopee si amenintari (hazlii, evident) la adresa colegilor de episod. Dar, cel mai important, este personajul care, in final, dupa „multe lupte”, cedeaza si accepta victoria „opozantilor” (in general, Chip si Dale) considerati mai buni si mai indreptatiti sa castige. Este finalul asteptat si dorit de (probabil) toata lumea. Astazi, insa, totul a fost dat peste cap. Ratoiul Donald si-a „iesit” din rol si a invins, fara drept de apel. Stilul Donald-ului castigator a fost acelasi ca in toate „episoadele” pe care le-am vazut si, mai ales, le-am trait…
-
Trebuie sa (ne) castigam dreptul de a ne plange
“Cel mai prost…x dintre toti”, “Cei mai hoti….”, “Cel mai slab…”, “Asa e la noi mereu – totul aiurea…” si (cea mai “puternica”) “Numai in Romania se putea asa ceva”. Vorbim pe la colturi, ne revoltam in particular, devenim robespieri de alcov – “Mamaaaa, ce le-as face eu daca as fi acolo, la putere”. Pai si de ce nu suntem? De ce nu incercam, macar, sa fim? Din cate vad eu, ar fi doua variante pe care am putea sa le aplicam: 1. Fiecare incearca sa repare, sa schimbe anormalitatea din jurul sau. Avem grija ca drepturile sa ne fie respectate, cautionam prostia si proasta crestere, cautam explicatii si explicam la…
