Dinainte
-
Și totuși…antenele
Fraților, a reînviat Cenaclu’! E sub un nume nou – “Și totuși…antena!”. Cu tartorul la răcoare, ciracii s-au reprodus cum au putut, păstrând reteta brevetata în anii “luminoși”. Au deschis cu imnu’, lacrimand regulamentar, în picioare, cu mâinile împreunate la catarama curelei. Au vociferat și vituperat discursuri anti-agenturi (dixit ANAF). Au infierat cu mânie proletara dușmanii boborului (și, normal, a lu’ dom’ profesor). Au doinit, alături de menestreli populari, cum ca “nimeni nu e perfect”. Au fost alături de cei “năpăstuiți”, sfătuindu-i sa arunce cu “grijile și problemele” (kboom!!) L-au venerat pe tatucu (tartor) prin lozinci racnite. Au îngenuncheat teatral, rugându-se pentru “pace și libertate”. Ce mai, au reînviat –…
-
Sa aprindem tortele – "normalitatea" e în pericol.
Mai precis – vreo 3 milioane. La ce ne trebuie? Sa dotam fiecare “vânător” din cei care au semnat (deja) celebra petiție contra comunității LGBT. O sa le trebuiască atunci când vor haitui “anormalii”, “dereglatii” sau cum i or mai numi ei. Și iarăși, ipocrizia umana atinge noi culmi (tind sa cred ca este direct proporțională cu prostia). Comunitatea LGBT îmi este total indiferenta. Nu îmi provoacă repulsie sau simpatie. Nu ma interesează nici din punct de vedere psihologic, nici religios…nici nimic. Ei exista, am luat act de prezenta lor și cam atât. Ma amuza, insa, (amar) războiul continuu, lipsit de orice sens, pe care gardienii militanți pentru (asa zisa)…
-
Je suis …Credinta. (In orice spatiu – mic sau mare, de lemn sau…)
Sunt credincios de felul meu. Si daca, pana la varsta asta, nu am renuntat (sa Cred!), ma indoiesc totusi ca o voi face de acum incolo. Totusi, vad ca nu exista moment/ora/zi sa nu imi apar Credinta. Desi e a mea si (cred eu) nu a deranjat sau nu a afectat pe nimeni, multi o vor distrusa sau macar zdruncinata si trimisa la plimbare. Baietii aia cretini cu palarii de soare si fire atasate de corp vor sa ma trimita in alta lume…doar pentru ca nu Cred in ce Cred ei. Nu-si pun niciun moment problema ca ei nu prea Cred in nimic si sunt doar rotitele unui sistem agresiv…
-
Lumea lui Bubu
Aseara, venind dinspre Piata Victoriei, discutam cu sotia mea despre manifestatie, evenimente, revendicari etc. – subiectele “fierbinti” din aceste zile. La un moment dat, in valtoarea argumentelor, mi-a pus o intrebare incuietoare – “Noi ce lume ii lasam lui Bubu?”. Bubu e numele de alint al fetitei noastre. Are aproape 3 ani. E la momentul in care “lumea” ei abia incepe sa se construiasca, sa-si puna “fundatiile”. Iar contributia mea, a noastra (ca parinti), a tuturor celor din jur (semeni, co-locatari, concetateni) este una decisiva. Noi suntem cei care ii putem bloca pe toti “Bubu” din jurul nostru sau, dimpotriva, ii putem ajuta sa-si gaseasca drumul corect, intr-o lume normala. Iar,…
