Dupa ani si ani de zile, a sosit si acel moment. Au fost ani in care m-am luptat (de cele mai multe ori fara succes), dar am inghitit “broasca” si, pana la urma, am ramas pe “metereze”. Am ramas aici desi erau destule ‘voci’ (in si in afara capului meu) care imi ziceau sa-mi iau talpasita. Sa ma duc undeva unde bunul simt nu a apus, unde normalitatea e…(mai) normala, unde dezamagirile nu frizeaza urma de constiinta pe care lumea asta o mai are. Sa nu ma uit in urma, sa mi inghit sentimentul de dezradacinare si sa vad partea plina a paharului: nervii si sanatatea mea nu vor mai…

Draga mea fetita, E prima mea scrisoare catre tine. Vine mai repede decat ma asteptam. Nu o scriu (doar) pentru tine ci pentru amandoi! Sper sa putem schimba ceva impreuna – eu incepand de acum (alaturi de mama ta), tu peste cativa ani (nu multi). Fata mea, probabil, ai auzit si tu cum un personaj (asemanator papusii Mickey Mouse cu care tu te joci), ne-a sfatuit sa “investim in educatia copiilor”. Probabil ai ramas extrem de mirata – nu asta faceau parintii mei pana acum? Ba da, draga mea, mama ta si cu mine asta facem. Insa personajul asta – indragostit de apelativul “FA” si de raspunsuri mistocare – face…