Impins de pardalnica de foame, m-am avantat catre un restaurant cu meniu de pranz. Pentru 10 ron, puteai sa iei (la alegere) ciorba, felul doi si un desert. Oferta era atragatoare si parca as fi vrut ceva cald. Cum ar spune nord-americanii – “long story short” –  am ales ce voiam sa mananc, am cerut sa-mi fie pus la pachet si (multumit) m-am indreptat catre casa de marcat pentru a plati. Verdictul a venit sec – “11 ron”. Trezit din reverie, evident, am intrebat – “Cum asa? Meniul e 10 ron. Nu am luat nimic in plus”. “Ba da… (n.b: mi-a soptit aproape tainic taxatorul) Caserolele!! Este 50 de bani…

Finalul de an ne indeamna – voit sau nu – la reflectii si “priviri” retrospective. Ne incearca indoieli, intrebari, nelinisti, ganduri “de pe urma”. Daca am fi mizat pe alb si nu pe negru, daca am fi luat-o in dreapta si nu in stanga, daca… daca…daca… Ne facem promisiuni ca de la anul totul se va schimba. Tragem aer in piept si aproape ca nu mai avem rabdare sa demonstram “schimbarea”. Nimeni si nimic nu ne va mai opri. Sa vina 1 ianuarie 2013, suntem mai mult decat pregatiti! Totusi… Mai ramane un obstacol (mereu) greu de trecut – noi insine!Noi – cu fricile, temerile, prejudecatile si anti-judecatile, senzatiile si…

In fata a doua mese pline cu platouri, o ceata intreaga de oameni cauta sa si faca loc sa mai “apuce” din bunatatile expuse. Farfuriile de plastic sunt abandonate langa furculitele uitate. Mainile devin “instrumente” de baza – atat pentru insfacarea “prazii” cat si pentru lupta cu vecinul de “foame”. Satisfacute, gurile pline si manjite abia articuleaza inceputul unei conversatii. Trebuie sa dea impresia ca au venit asa “pentru discutie” si nu pentru “papica” de final. Hahaitul multumit al “victoriosilor” a dublat de icnetele celor sositi mai tarziu si, pentru care, umplerea matului pare o “Fata Morgana”. Toti sunt la baza piramidei de nevoi umane dar nu vor sa urce.…

Romania lor (politicieni, mafioti, interlopi) a devenit o mlastina totala, confuzanta si confundabila cu un “no man’s land”! Au erodat increderea in lege iar acum dinamiteaza orice urma de bun-simt. Se lovesc fara a tine seama de nimic. Hoti la origine, hoti in miscare, nici macar loviturile nu si le pot aplica barbateste. Spectacolul ieftin fara (vechea) cosmetizare specifica intoxicarii e la ordinea zilei. Nu au mama nu au tata! De prieteni – ce sa mai vorbim. Maestre Caragiale, suntem decisi sa ti “plagiem” opera prin viata noastra de zi cu zi. Caldura mare inmoaie pistoalele si mainile care apasa pe tragaci. Ne ranim superficial iar onoarea ramane “nereperata”.  Bubicii…