Ne-am întors în ’89. Numai ca, din păcate, acum suntem și mai săraci.

Anul 1989 – bătălia clanurilor din PCR (si Secu) atinge apogeul. Cuplul analfabet de la putere e din ce in ce mai singur. Acoliții schimba tabara intr-o veselie. Grupul “dizidentului” Iliescu baga asaltul final. Manifestatiile din Timișoara, București, Iași etc. vin ca o mănușă. Se schimba doar jupanii, politica trebuie sa rămână aceeași. Chiar daca asta înseamnă topoare si lampase care fac legea la Km 0 (6 luni mai târziu).
(Aproape) 30 de ani mai târziu. Situația este similară – un analfabet se agata cu disperare de putere. E din ce in ce mai singur. Fostii “aliați” il părăsesc unu cate unu. Nu mai tine nicio promisiune. Tabara “dizidentilor” se pregătește de …puciul final….Vor doar sa ia ciolanul, nu sa schimbe politica. Si iar, manifestatiile din țară le vin mănușă.

Din păcate, insa, fata de momentul ’89 stam mult mai rau.
* Opozitia – alternativa reala – nu exista. Nu mai avem reprezentanți de seama, nu mai avem onestitatea si autoritatea lui Corneliu Coposu, șarmul si aristocratia lui Ion Rațiu s.a.m.d.
* Cultural, spiritual si, mai ales, moral suntem mult sub ce eram atunci.
* Prapastia dintre noi – dintre generatii, dintre paturile sociale, dintre rural si urban – era aproape inexistenta.

Acum, insa:

* Politica este invadata de diletanti carora le e frica si de umbra lor sau care habar “n-are” de ceva. Scorniceștiul de atunci a dat lumii politice 1 tembel. Teleormanu (Alexandria, Roșiori ) de acum a dat o intreaga sleahta de limitati-inapoiati. “Ceilalți” sunt prea “aristocrati” – fac dezbateri din spatele calculatorului si live-uri din sufragerie. Doar “anunta” ca ies. Insa “lupta” o poarta tot din spatele manifestanților, așteptând ca altii sa le deschida calea. De sarm, autoritate, onestitate – nici nu are rost sa mai vorbim.
* Cultura “care” am ingropat-o sub miile de manele, kitsch-uri, sub “fentele” de la școală – nu ne mai poate ajuta. Spiritual, ne am ingropat sub sutane care au uitat menirea lor, sub “cântăreți” efeminati si sub construcții megalomane. Iar moralitatea …”capra vecinului” a murit demult.
* Oriunde te uiti, vezi o “ruptura”. Imediat cum ai părăsit marile orașe (si, uneori, zonele limitrofe), parca intri in alta lume – cu bemve la poarta, dar vece in fundu curții. In aceeași familie, tânărul conectat se cearta cu batranul “antenist” pe marginea “platilor” sorosiste. Iar diferența sarac-bogat se adâncește mai ceva ca in India.

Suntem din nou in pragul unei “revolutii”. Problema ramane la “ce facem dupa”.
Pana acum, variantele au fost: vot “împotriva” si/sau absenteism si resemnarea. Si se vede unde am ajuns.
Mai exista si varianta sa cerem ajutor din afara, recunoscând clar ca nu suntem in stare sa ne conducem singuri – vezi perioada monarhiei.

Din nou, suntem în fata unei alegeri. Deschidem calea neavenitilor, asa cum am tot făcut pana acum? Sau, pentru prima data, ne luam destinul in maini si punem umărul cu toții, alegându-i pe cei care merita și sprijinindu-i ulterior?