Nu am putut niciodata sa inteleg cum poate o fiinta omeneasca sa indure, sa cuprinda toate incercarile vietii fara ca sufletul sa se sparga in “milioane” de cioburi.Toate vin si lovesc succesiv (uneori) ca un val cu multe replici. Simti cu taie, crapa, rup, nimicesc sau calca in picioare ultima picatura de sensibilitate si de umanitate pe care o mai ai. Ca un pumnal infipt, dar fara urme vizibile, fara sange curgand, nimicniciile nu iarta nimic.Mananca pe interior fara discernamant afectand motorul vietii noastre – sufletul. Gripeaza orice, devansand orice incercare de salvare.Sunt ca un dusman care stie toate miscarile. Ataca intr-un mod organizat (“o nenorocire nu vine niciodata singura”)…

“Pai ce ba, daca sefu meu fura…io sa fiu mai prost si sa nu fur si io?”. Cum intrebarea fusese adresata aproape tipat, am ridicat capul. Cu un pet de jumate’ de bere in mana, descheiat la haina imbacsita si abia tinandu-se in microbuzul plin, tanarul de langa mine vorbea tare, “apasand” pe “io” si pe “fur” cu aceeasi sete cu care, la cate o pauza de zgaltait, tragea din sticla verzuie. Era mandru ca nu se lasase mai prejos si, fara frica, isi clama “puterea” continuand: “Pai daca fura Base, ce…Boc sa nu fure?”. Totul urmat de hahaielile ragusite ale celor doi camarazi care dadeau din cap aprobator. Se…

In fata unei situatii aparent fara iesire, de multe ori, ne blocam asteptand acel “ceva” care sa ne inspire sa iesim din impas. Ce ar putea fi acel ceva? O idee? Un cuvant de sustinere din partea unei persoane apropiate? E greu sa generalizez si sa gasesc un singur “declansator” care sa fie de folos in orice situatie si pentru oricare dintre noi. Totusi, senzatia mea (din ce in ce mai puternica) este ca ne trebuie ceva sa ne “mane in lupta”. Ne trebuie ceva sa determine sa trecem dincolo de zona de confort, sa rupem orice bariera (fizica sau mentala) astfel incat sa ajungem in punctul in care ne…

Traditional, de sarbatori, apare o stare de euforie. Sentimentele rele ingheata si beatitudinea predomina. Ne aducem aminte de semenii nostri – donam, cumparam si daruim cu speranta ca ne rascuparam ignoranta manifestata in timpul anului. Promitem ca gata! “buretele” Revelionului va sterge problemele si anul “ce v-a sa vie” nu ne va mai prinde nepregatiti. Vom fi buni, deschisi, sensibili. Vom fi (gata! de la ANUL) CRESTINI! Va asteptati, probabil, in nota obisnuita sa critic si sa disec toata aceasta atitudine (mai mult sau mai putin) fariseica. Sa nu fiu de acord cu schimbarea aceasta mecanica de atitudine. Cade un fulg (mai nou un strop de ploaie), vine decembrie si…