Anul cu 13 in coada isi traieste ultimele ore. Cenusiu si ghinionist, fara sare si piper, 2013 a fost, cel putin pentru mine, un an al “trezirii”. Mi-am dat seama ca nu e vorba doar de mine in toata povestea asta (conventional numita “viata”). Suntem mai multi! Suntem diferiti, incongruenti, incompatibili (in multe privinte). Suntem grupuri, bisericute, cete, congregatii si asociatii. Suntem compatrioti, concetateni, co-locatari. Suntem partizani, apolitici, credinciosi, atei, prieteni si dusmani declarati. Suntem sau putem fi….tot ceea ce ne putem gandi sau imagina. Putem fi orice! Dar putem fi, oare, oameni? An de an, la final, (incercam sa) aruncam, ca pe o haina murdara, tot ceea ce am…

La fiecare eveniment la care am participat, am avut un moment-cheie (cum ii spun eu). Este vorba de un moment care m-a marcat

http://www.rockfm.ro/rebel/civism/cauza/737-Manifestul-unei-sanse-POD-nu-doar-un-Protest-pentru-transparenta?ref=91ro3dk558m

E momentul acela din (fiecare) an: tricolorul la loc de cinste, declaratii infoiate, lacrimi si emotii, strigate si chemari revolutionare. Suntem gata sa izbucnim, manati doar de scanteia Zilei Nationale. Azi totul se poate, maine e prea tarziu. Azi TREBUIE sa facem ceva, maine nu mai avem cum. Azi avem a ne mandri cu realizari, maine ele vor fi acoperite de neimpliniri. Azi putem fi uniti, maine suntem iarasi anti-sociali. Azi…DA, maine..(aproape sigur) NU. De ce? Nu voi mai incerca un raspuns. Fiind o zi cu “La Multi Ani” (a noastra, a romanilor) – voi pastra un obicei si imi voi pune o dorinta (sufland, apoi, in lumanarile unui tort…