Din cand in cand, regulat, mai taiem o “linie” din pachetul de ani rezervat noua. “La Multi Ani”, “Sanatate…”, “Bucurii”, “Fericire” si multe alte urari – toate vin sa asezoneze un eveniment mai degraba implacabil decat aniversar. E un prilej sa vezi “AMR”-ul. Pana la ce? Pana la eliberare, ar zice unii. Pana la …simplul final, ar zice altii. Pentru mine, verificarea AMR-ului se face azi. Ce am lasat in urma? Regrete pentru ganduri din mintea de pe urma, amintiri de aur, saruturi sufocante, minciuni cusute cu ata alba si succese muncite sau, pur si simplu, norocoase.  Am adunat in bagaj dorinte nimicitoare, nervi “gastrici”, teluri de portelan si vise…

In copilaria mea, stra-bunicii aveau o vorba pentru toti cei care nu aveau “radacini” in satul lor. Le spuneau “proveniti”! Chiar daca respectivii erau de ceva ani in sat, nu erau “de-ai locului”. Nu erau (macar) la a doua generatie, nu “crescusera din batrani” acolo. Ii priveam extrem de curios spre fascinat pe toti cei stampilati cu acest apelativ. Asteptam, probabil, sa vad ceva diferit – iesit din comun. Voiam sa descopar acel “ceva” pe care noi cei cu radacini il avem iar la ei lipsea! Evident, nu am gasit nimic (spre – dezamagirea mea).Iata, insa, ca trei decade mai tarziu, am sansa sa rezolv enigma. Bucurestiul e plin de…

Impins de pardalnica de foame, m-am avantat catre un restaurant cu meniu de pranz. Pentru 10 ron, puteai sa iei (la alegere) ciorba, felul doi si un desert. Oferta era atragatoare si parca as fi vrut ceva cald. Cum ar spune nord-americanii – “long story short” –  am ales ce voiam sa mananc, am cerut sa-mi fie pus la pachet si (multumit) m-am indreptat catre casa de marcat pentru a plati. Verdictul a venit sec – “11 ron”. Trezit din reverie, evident, am intrebat – “Cum asa? Meniul e 10 ron. Nu am luat nimic in plus”. “Ba da… (n.b: mi-a soptit aproape tainic taxatorul) Caserolele!! Este 50 de bani…

Finalul de an ne indeamna – voit sau nu – la reflectii si “priviri” retrospective. Ne incearca indoieli, intrebari, nelinisti, ganduri “de pe urma”. Daca am fi mizat pe alb si nu pe negru, daca am fi luat-o in dreapta si nu in stanga, daca… daca…daca… Ne facem promisiuni ca de la anul totul se va schimba. Tragem aer in piept si aproape ca nu mai avem rabdare sa demonstram “schimbarea”. Nimeni si nimic nu ne va mai opri. Sa vina 1 ianuarie 2013, suntem mai mult decat pregatiti! Totusi… Mai ramane un obstacol (mereu) greu de trecut – noi insine!Noi – cu fricile, temerile, prejudecatile si anti-judecatile, senzatiile si…