-
Ne-am întors în ’89. Numai ca, din păcate, acum suntem și mai săraci.
Anul 1989 – bătălia clanurilor din PCR (si Secu) atinge apogeul. Cuplul analfabet de la putere e din ce in ce mai singur. Acoliții schimba tabara intr-o veselie. Grupul “dizidentului” Iliescu baga asaltul final. Manifestatiile din Timișoara, București, Iași etc. vin ca o mănușă. Se schimba doar jupanii, politica trebuie sa rămână aceeași. Chiar daca asta înseamnă topoare si lampase care fac legea la Km 0 (6 luni mai târziu).(Aproape) 30 de ani mai târziu. Situația este similară – un analfabet se agata cu disperare de putere. E din ce in ce mai singur. Fostii “aliați” il părăsesc unu cate unu. Nu mai tine nicio promisiune. Tabara “dizidentilor” se pregătește…
-
Ficat la reanimare…
Liviule, Olguto, Caline, Victore – ce facurati ma? Poate ficatu’ vostru duce, ma, da’ al meu deja abia mai “respira”. Ia fiti atenti aicisa – Dimineata, ghiseu’ ANAF. Langa un mare afis (roll-up) cu “Parteneriatul ANAF – contribuabili”, statea un..om nu foarte prieten cu caldura. Astepta cuminte la ghiseu’ la care monitoru’ electronic afisa “Inchis”. “Nu e inchis – nu merge afisaju” zice un nene cu “Guard” pe piept. “E doamna” (continua el) “Da’e la tigara…”. Dupa vreo 15 minute de asteptat in fata ghiseului, omu’ nostru, transpirat in ultimu hal, se intreaba cu voce tare “Fumeaza tot pachetu..?” Cand – ce sa vezi – apare “Doamna“. Tinand delicat…
