-
Ne-am întors în ’89. Numai ca, din păcate, acum suntem și mai săraci.
Anul 1989 – bătălia clanurilor din PCR (si Secu) atinge apogeul. Cuplul analfabet de la putere e din ce in ce mai singur. Acoliții schimba tabara intr-o veselie. Grupul “dizidentului” Iliescu baga asaltul final. Manifestatiile din Timișoara, București, Iași etc. vin ca o mănușă. Se schimba doar jupanii, politica trebuie sa rămână aceeași. Chiar daca asta înseamnă topoare si lampase care fac legea la Km 0 (6 luni mai târziu).(Aproape) 30 de ani mai târziu. Situația este similară – un analfabet se agata cu disperare de putere. E din ce in ce mai singur. Fostii “aliați” il părăsesc unu cate unu. Nu mai tine nicio promisiune. Tabara “dizidentilor” se pregătește…
-
Ficat la reanimare…
Liviule, Olguto, Caline, Victore – ce facurati ma? Poate ficatu’ vostru duce, ma, da’ al meu deja abia mai “respira”. Ia fiti atenti aicisa – Dimineata, ghiseu’ ANAF. Langa un mare afis (roll-up) cu “Parteneriatul ANAF – contribuabili”, statea un..om nu foarte prieten cu caldura. Astepta cuminte la ghiseu’ la care monitoru’ electronic afisa “Inchis”. “Nu e inchis – nu merge afisaju” zice un nene cu “Guard” pe piept. “E doamna” (continua el) “Da’e la tigara…”. Dupa vreo 15 minute de asteptat in fata ghiseului, omu’ nostru, transpirat in ultimu hal, se intreaba cu voce tare “Fumeaza tot pachetu..?” Cand – ce sa vezi – apare “Doamna“. Tinand delicat…
-
Seriously, mai baieti?
Il stim cu totii pe Donald Duck. Este ratoiul acela vesnic suparat, greu de inteles, care se exprima mai mult prin onomatopee si amenintari (hazlii, evident) la adresa colegilor de episod. Dar, cel mai important, este personajul care, in final, dupa „multe lupte”, cedeaza si accepta victoria „opozantilor” (in general, Chip si Dale) considerati mai buni si mai indreptatiti sa castige. Este finalul asteptat si dorit de (probabil) toata lumea. Astazi, insa, totul a fost dat peste cap. Ratoiul Donald si-a „iesit” din rol si a invins, fara drept de apel. Stilul Donald-ului castigator a fost acelasi ca in toate „episoadele” pe care le-am vazut si, mai ales, le-am trait…
-
Gata…plec! Nu de tot..nu…ci de vreo 50 de mii de euro.
Dragilor, îmi fac bagajul. Plec din Absurdistanul asta tembel (nu e pleonasm) si ma duc în…Papua…găsesc eu unde. Nu, nu plec de tot, nu va îngrijorați. Stau doar câteva luni ca sa ma calific pentru marele bonus de 50000 de euro pentru “Training și consultanta” – celebrul bonus de întoarcere. (Dacă nu știți despre ce vorbesc, iaca și explicația :http://m.adevarul.ro/economie/afaceri/romanii-intorc-tara-putea-primi-50000-euro-a-si-deschide-afacere-1_57c593c45ab6550cb8396c2e/index.html) Pai cum, ma băieți : – de 12 ani de zile plătesc impozit la stat din ce în ce mai mare – ca, deh, m-a mâncat undeva sa cresc profesional și sa câștig mai mult – de 5 ani de zile – știu, tot “mâncărimea” e de vina – am…
