-
Ne-am întors în ’89. Numai ca, din păcate, acum suntem și mai săraci.
Anul 1989 – bătălia clanurilor din PCR (si Secu) atinge apogeul. Cuplul analfabet de la putere e din ce in ce mai singur. Acoliții schimba tabara intr-o veselie. Grupul “dizidentului” Iliescu baga asaltul final. Manifestatiile din Timișoara, București, Iași etc. vin ca o mănușă. Se schimba doar jupanii, politica trebuie sa rămână aceeași. Chiar daca asta înseamnă topoare si lampase care fac legea la Km 0 (6 luni mai târziu).(Aproape) 30 de ani mai târziu. Situația este similară – un analfabet se agata cu disperare de putere. E din ce in ce mai singur. Fostii “aliați” il părăsesc unu cate unu. Nu mai tine nicio promisiune. Tabara “dizidentilor” se pregătește…
-
Aleluia…
Respectul meu pentru toti cei care au iesit, sunt deja sau vor iesi in strada. In sfarsit, se aude “vocea” civica. In sfarsit, dupa multi ani, incepem sa simtim ce inseamna democratia si ce instrumente are ea.. Din pacate, nu pot trece peste toate semnele pe care le-am ignorat pana sa ajungem in situatia de acum. Iata cateva (asa cum mi le amintesc eu, intr-o ordine aleatoare): 1. Ani de zile am fost fara reactie in fata “functionarului public” atotstapanitor si in fata birocratia cretine, folosita ca un paravan inatacabil. Marlanie, grosolanie, bataie de joc – toate au fost pe fata, fara oprelisti si, mai ales, fara niciun raspuns pe masura…
-
Și totuși…antenele
Fraților, a reînviat Cenaclu’! E sub un nume nou – “Și totuși…antena!”. Cu tartorul la răcoare, ciracii s-au reprodus cum au putut, păstrând reteta brevetata în anii “luminoși”. Au deschis cu imnu’, lacrimand regulamentar, în picioare, cu mâinile împreunate la catarama curelei. Au vociferat și vituperat discursuri anti-agenturi (dixit ANAF). Au infierat cu mânie proletara dușmanii boborului (și, normal, a lu’ dom’ profesor). Au doinit, alături de menestreli populari, cum ca “nimeni nu e perfect”. Au fost alături de cei “năpăstuiți”, sfătuindu-i sa arunce cu “grijile și problemele” (kboom!!) L-au venerat pe tatucu (tartor) prin lozinci racnite. Au îngenuncheat teatral, rugându-se pentru “pace și libertate”. Ce mai, au reînviat –…
