Fraților, a reînviat Cenaclu’! E sub un nume nou – “Și totuși…antena!”. Cu tartorul la răcoare, ciracii s-au reprodus cum au putut, păstrând reteta brevetata în anii “luminoși”. Au deschis cu imnu’, lacrimand regulamentar, în picioare, cu mâinile împreunate la catarama curelei.  Au vociferat și vituperat discursuri anti-agenturi (dixit ANAF). Au infierat cu mânie proletara dușmanii boborului (și, normal, a lu’ dom’ profesor).  Au doinit, alături de menestreli populari, cum ca “nimeni nu e perfect”. Au fost alături de cei “năpăstuiți”, sfătuindu-i sa arunce cu “grijile și problemele” (kboom!!) L-au venerat pe tatucu (tartor) prin lozinci racnite. Au îngenuncheat teatral, rugându-se pentru “pace și libertate”. Ce mai, au reînviat –…