Despre golani si golaneala

In anii ‘90, era o #mandrie sa ai eticheta de “#golan”. Era un semn clar ca esti de partea buna a baricadei. Luptai cu activistii, cu nomenclatura, cu vechile racile. “Golanii” au dat speranta, au catalizat schimbarea si nu ne-au lasat incremeniti intr-un trecut gaunos, plin de probleme.

Treizeci si cinci de ani mai tarziu, “golanii” au ajuns la putere. Problema e ca nu mai sunt aceeasi “golani”, nu mai e aceeasi “#golaneala” buna.

Acum avem de-a face cu golani in adevaratul sens (rau) al cuvantului: versati, gelati, care te “fac”, ranjind si plini de cuvinte “bune”.
Isi construiesc monumente (sali de bal) distrugand simboluri. O “ard” pe golaneala in cluburi scumpe, cu personaje dubioase, dar indeamna la cumpatare, la munca si la “strans cureaua” ca sa ne fie mai bine in viitor. Si toate astea in timp ce baga repede in buzunar (ca hotii) ceasul de ‘jde mii de euro, ca sa nu se supere “sarakii”.

Sunt uniti, dar nu cum erau cei din Piata Universitatii. Se aliaza conjunctural, atat cat e nevoie, cat le “trebuie” ca sa se ajunga. Fac plecaciuni la “golanu’ al mai mare”, dar atat cat o cere interesul. Golaneala se face pe ‘nteres si prada se imparte, mai nou, si ziua si noaptea dar “tot ca hotii”. E usor cand “dreptatea” e impartita tot de “ai lor”, golaneste, in spatele usilor inchise, in timp ce predica si isi multumesc reciproc pentru “deschidere”.

Nu dau doi bani pe restul, pe “marea masa”. Ei sunt acolo sa-i sustina, sa fie “calcati pe capete”, sa le dea papica si, mai ales, sa accepte, fara sa clipeasca, toanele si talentele lor. Principiul e clar: “ori cu totii sa traim, ori cu totii sa muriti”.

Zilele acestea, “golanii” – hoti, analfabeti, impertinenti, imbecili etc. – castiga teren cu fiecare minut. “Golaneala” devine politica de stat, strategie “progresista” sau “nationalista”, invadand orice spatiu, orice comunitate, orice varsta.

Acum nu mai e o mandrie sa te numesti “golan”. E o problema, insa, daca nu esti unul si misti in front!