De AI? Nu! De noi insine ar trebui sa ne temem!
Zilele trecute, am gasit un anunt de promovare pe o retea de socializare. La prima vedere, nimic iesit din comun – o promovare un pic stangace, fara intensitate si fara vreun element care sa-ti atraga atentia. Si totusi…
Citind mai atent, mi-am dat seama ca, in text, exista o problema fundamentala. Dar nu la ea vreau sa ma refer.
Am introdus textul in trei modele AI (cele mai cunoscute). Dincolo de observatiile pertinente legate de monotonia textului, de scaparile de *marketing* si alte asemenea detalii, niciunul a depistat “problema” reala. Dupa mai multe runde de “sugestii”, unul dintre ele a reusit sa depisteze problema in sine. Celelalte doua nu au ajuns la solutie.
Acesta este si motivul pentru care sustin, in continuare, ca AI-ul e aici sa **potenteze** gandirea si nu o sa o inlocuiasca. E un instrument pe care ar trebui sa-l folosim asa cum trebuie.
Nu “delegam” masinii de spalat decizia cand sa ne spalam rufele. Nu intrebam aragazul cand sa mancam. Si nu intrebam masina cand sa plecam.
Comparatia este fortata, dar ideea de la baza este aceeasi – *fiintele* evoluate ramanem noi. In ciuda faptului ca unii se “chinuie” sa demonstreze contrariul.
Faptul ca ne “sperie” ca “gandeste” arata ca, in realitate, ne lipseste increderea ca putem face provocarii.
Nu stiu ce va fi in urmatorii ani. Dar nu de AI ar trebui sa ne temem. Ci de noi insine, de ceea ce gandim si facem in fiecare zi. Asa cum a fost si pana acum, de altfel.
