-
“Auzi, scuza-ma, tu esti baiat sau fata?”
In linistea salii, intrebarea nu avea cum sa nu atraga atentia. Mai ales ca scena se derula la cativa pasi de mine. M-am intors si am asistat la una dintre cele mai interesante scene din ultima perioada. “Expeditorul” mesajului-intrebare era o fata de (aproximativ) 12-13 ani, pe jumatate plictisita, dar si animata, insa, de ideea ca ar fi putut da peste ceva “interesant”. “Destinatarul” tintit era o fata mai mica – probabil, undeva, la 7-8 ani – care isi scotea lucrurile dintr-o geanta. Raspunsul a venit scurt: “Fata!”. Oarecum dezamagita ca “bomba” la care spera se dezamorsa en avant, fata mai mare a continuat: “Da? Ca, asa dintr-o parte parea….nu-ti…
-
Uniți susținem…ipocrizia!
Cati dintre “creștini” uniți de aici și-au pus la respect creștina de lângă ei cu o bătaie “rupta din rai”, pentru ca apoi, “uniți” cu aceeași creștină, sa se napusteasca asupra creștinului al’ mic sa-i dea și lui o mostra de “valori”? Știu ei, oare, cu adevărat, ce înseamnă “valori”? Și ce înseamă sa crezi în ele, sa le simți, sa le trăiești și sa trăiești pe baza lor? La lumina zilei, își agata 2 pancarte și 3 steaguri albe și ies sa se “lupte” pentru familie și sa arate cat de virtuosi sunt ei. Iar seara, imediat ce au terminat “expozeul” din piata, revin la mis-mașurile, răutățile și minciunile…
-
Milenarii si memoria
“Granitele s-au topit. Pentru noi, „acasa” poate fi oriunde in aceasta lume ». Fara patima si perfect echilibrat, tanarul aflat in dreapta mea a verbalizat ceea ce gandeste (probabil) o intreaga generatie. „Millenials” (sau „milenari” – cum i-a numit chiar el) – caci despre generatia lor este vorba – nu mai idolatrizeaza „iarba verde de acasa”, nu mai tin atat de mult la „pomul care era acolo si acum nu-stiu-cati-ani”. Lumea e a lor – nu doar la figurat – si felul lor de a fi reflecta tocmai acest lucru. Ruptura fata de generatiile anterioare este evidenta. Discursurile (uneori prea) lacrimogene legate de „dorul de (a)casa” – pe care le primim, totusi, cam des de la…
-
Generalizați-vă specialiștii sau (îi) veți pierde!
În ultima perioadă, nu puține au fost momentele în care m-am aflat într-o situație ingrată. Conducând o echipă de (mulți) programatori, într-o piață avidă de astfel de specialiști, nu am avut cum să nu trec, aproape săptămânal, prin rolul „oracolului”. Mai precis, fiecare dintre ei voia să afle … ce îi rezervă viitorul profesional – la ce proiecte va mai lucra, ce „oportunități” de dezvoltare are etc. Și pe bună dreptate! Pentru că sunt bombardați de oferte care de care mai fanteziste. Apetitul de angajare pe domeniul lor (dezvoltare software) crește exponențial, de la lună la lună. Și ei sunt gata să accepte angajarea, impulsionați și de ideea că întotdeauna…
